(din) nou

o picatura calduta se prelinge pe obraz. imediat dupa ea, inca una. se opresc pe buze. instinctiv le gust simtindu-le gustul sarat, uitat. ma uit la monitor. inca o data strivit de comunicarea virtuala. am reusit sa ma separ de real. realul s-a cuibarit in niste cabluri moarte si reci ce taie nedrept din spirit. am fugit de real fara sa stiu asta, in parte impins si de situatie dar si din vina mea. o viata falsa ce s-a petrecut in neant sau in capul meu, uneori nefiind in stare sa le separ cum trebuie. m-am trezit brusc desprins de lumea tangibila. dar sa nu uit cu ce am inceput. nu stiu daca sa pun mana pe ciocan sa sfaram viitorul imposibil sau nu. lumea mea se prabuseste din nou, dar poate asta nu-i rau. o lume falsa si fragila inseamna minciuna. daca nu exista adevar macar o minciuna mai convingatoare tot este acolo. am mai fost in situatia asta. sfarsitul unei sperante. n-am scapat de indoiala. oare daca mai incerc acum o sa pot salva ceva? si daca salvez, pentru cat timp o s-o fac? ma doare, dar parca o voce imi zice ca e spre binele meu. realitatea ma asteapta, trebuie doar sa intru. orice moarte lasa loc pentru viata noua, dar nu pot sa nu sufar pentru ca ceva a murit in mine